Un 8 Martie de criza!

De ceva vreme nu am mai scris. Nu am avut inspiratie nici macar pentru a abera cu gratie. Am tot stat si m-am gandit, mi-am stors creierul, mi-am implorat neuronul, am promis divinitatii marea cu sarea, mi-am indreptat pios privirea catre budism, am invatat crezuri si descantece negre, fara nici un rezultat, insa. Nici o idee, nici un cuvant. Nimic. Pana in seara asta, cand asteptarea a luat sfarsit.
Afectata de criza (afectata din mosi stramosi, de altfel, ca tot omul de rand, cu diferenta ca eu, spre deosebire de strabunii mei nu o mai numesc "saracie lucie", ci "criza" ori "recesiune"), cu portofelul plin de praf si de carduri de credit descoperite, cu poseta plina de adrese de la banca prin care mi se comunica zilele de intarziere a platilor, am cautat sa gasesc, zilele trecute, o solutie pentru a intampina zilele de 1 si 8 Martie cu satisfactia procurarii cadourilor binemeritate pentru "doamnele" din viata mea.

Mi-am amintit atunci de un articol citit pe un blog care facea referire la smecherii cu bolizi de zeci sau sute de mii de euro, ajunsi in imposibilitate de plata a ratelor. Acesti mari afaceristi au inceput sa ingroase randurile la ghiseele firmelor de leasing, pentru a returna masinile . Mai bine le ofereau amantelor, cadou de 8 martie:"Uite, papuso, cheile de la masina asta pentru care am platit 50000. Mai dai 100000 si e a ta". La fel ar putea proceda si domnii care, pentru satisfacerea poftelor nebune si nebanuite ale diverselor madame focoase, au achizitionat o locuinta, prin credit imobiliar, si care, in plina recesiune, nu mai pot face fata cheltuielilor. Posibilitati sunt multiple, important este sa avem imaginatie.

Personal, voi achizitiona hartie creponata in vreo doua-trei nuante, lipici, mucava, trei-patru plicuri si, cu ajutorul unui foarfece si a unui pix din dotarea proprie, voi crea felicitari personalizate pe care le voi trimite prin posta, insotite de mesajul:"Calul de dar nu se cauta la dinti. La multi ani!"