Consider ca e absolut necesar sa incep acest post prin a mentiona faptul ca ceea ce voi scrie si comenta in continuare este subiectiv, datorita convingerii mele ca baza a tot ce există este conştiinţa individuală.
M-am hotarat sa scriu referitor la acest subiect in urma unei "altercatii" cu un exponent al genului, membru al netlogului. Am incercat sa am o discutie cu el (ea) pe situl respectiv, dar mi-a restrictionat accesul la profilul sau; probabil datorita faptului ca multitudinea de barbati innebuniti, extaziati, exaltati care ii accesau profilul si ii vizionau fotografiile (l)-ar fi blamat (-o). Pentru cei curiosi despre el(ea) este vorba
http://ro.netlog.com/bombonika130 . Nu stiu exact daca bombonika130 este transexual sau travesti. Nici nu ma intereseaza. Dar cu siguranta este o persoana frustrata careia ii este teama sa isi dezvaluie identitatea ca om.
"Transsexual" este un termen frecvent care include o multitudine de stări, care merg de la purtarea anumitor haine până la afişarea unor stări şi sentimente legate de a fi considerat ca aparţinând celuilalt sex. Transexualul este un homosexual deghizat, un bărbat care nu se linişteşte până nu finalizează trecerea la statutul de femeie.
Foarte multe voci, persoane, organizatii, militeaza pentru o era a tolerantei si intelegerii, o societate in care toti sunt acceptati, unde nimeni nu este condamnat, unde delimitarea dintre barbatesc si femeiesc nu mai exista. La prima vedere pare a fi o nazuinta nobila, un vis frumos care de fapt ar transforma societatea intr-un cosmar. O lume in care este la fel de normal a fi homosexual sau bisexual ca a fi heterosexual, un loc în care fiecare persoană are la dispoziţie o multitudine de opţiuni – cu aprobarea deplină a întregii societăţi – pentru a se îmbrăca, acţiona sau chiar de a exista biologic ca bărbat, femeie sau orice între cele două. Un loc în care poliţistul, profesorul, preotul sau preşedintele poate fi un bărbat îmbrăcat într-o rochie, pe tocuri, şi oricine are ceva de obiectat la o asemenea caricatură poate fi redus la tăcere prin forţa legii. În această lume utopică nu mai există o presiune asupra tinerilor să se căsătorească, presiune asupra celor căsătoriţi să rămână împreună, presiuni asupra părinţilor să facă sacrificii pentru copiii lor, sau presiuni asupra copiilor să recunoască autoritatea părinţilor. Cu alte cuvinte, o lume în care sunt subminaţi stâlpii de rezistenţă ai vieţii de familie.
Specialistii considera ca homosexualitatea nu este o boala, ci interactiunea unei multidudini de factori din viata persoanei respective (relatii familiale deficitare, abuzuri sexuale etc). Majoritatea homosexualilor considera ca sunt prizonierii propriului trup, ei crezand ca s-au nascut asa. Insa gena homosexualitatii nu s-a descoperit. Exista o predispozitie genetica, dar a nu se confunda cu determinarea genetica.
activiştii homosexuali cer drepturi pentru "minorităţile sexuale". Sunt atinse două obiective majore: (1) Folosirea expresiei "minorităţi sexuale" în locul termenului "homosexuali" este menită să mascheze controversatul comportament sexual, accentuând în schimb o identitate culturală vagă, dar pozitivă - gay, care cândva însemna "vesel"; şi (2) Descrierea luptei lor ca fiind una pentru "drepturi", implicând ideea că homosexualilor le sunt refuzate nişte drepturi elementare de care se bucură restul societăţii.
Asadar activistii homosexuali vor sa minimizeze si sa mascheze efectele orientarilor gay asupra societatii. Mai mult decat atat, in America, o organizaţie medicală şi juridică internaţională, "The Parliamentary Forum on Transsexualism", militeaza pentru dreptul copiilor in a-si alege singuri sexul prin tratamente, chiar si impotriva vointei parintilor lor. In Scotia, asociatia activistilor homosexuali "Stonewall Scotland" impreuna cu "Servicul National sanitar din Scotia", ca urmare a unei politici intitulate "Toleranta zero fata de limbajul discriminatoriu", au emis un manifest cu statut de directiva, prin care se interzice folosirea in institutiile medicale a oricaror cuvinte, expresii care fac trimitere directa la structura traditionala a familiei: mama-tata, sot-sotie, pe motivul ca aduc o jignire grava si directa cuplurilor cu parteneri de acelasi sex! Este incredibil, dar adevarat.
Studiile si marturiile persoanelor cu orientari gay au aratat ca sunt mulţi oameni care nu se împacă cu homosexualitatea, că au un conflict interior generat de convingerile morale sau religioase. Activistii homosexuali nu recunosc aceste realitati, ci sustin ca sunt produse de societatea "homofoba".
Iata 2 marturii a unor persoane referitoare la lupta lor cu atracţiile homosexuale:
"Aveam gânduri şi sentimente homosexuale, ocazional întreţineam relaţii sexuale cu alţi bărbaţi, şi toate astea mă făceau să fiu foarte nefericit. Îmi uram homosexualitatea. Doream să beneficiez de intimitatea şi stabilitatea unei familii heterosexuale, să am o soţie şi copii, însă sentimentele mele sexuale fată de femei erau extrem de reduse comparativ cu dorinţa mea de a face sex cu bărbaţi. Până la vârsta de 30 de ani, marea majoritate a experienţelor mele sexuale (inclusiv prima, la vârsta de 15 ani) fuseseră cu alţi bărbaţi. "
"În copilărie şi în adolescentă, mi-i amintesc pe tata ţipând la noi şi pe mama agăţându-se de mine. Eram prea departe de el şi prea aproape de ea. La vârsta de cinci ani, un prieten al familiei s-a mutat la noi. Mi-a câştigat încrederea şi a abuzat sexual de mine. Eu aveam un anume dar - darul sensibilităţii. Acesta m-a făcut să trăiesc intens toate evenimentele şi să nu las lucrurile să treacă. Eu eram o fire artistică, pe când tatăl şi fratele meu erau mai sportivi. Tata îl agresa - emoţional vorbind - pe fratele meu Neal, iar el mă agresa pe mine. Acestea sunt câteva dintre cauzele care m-au făcut să am atracţii homosexuale.
Mi-am căutat refugiul în braţele bărbaţilor. Am avut câţiva prieteni în facultate, apoi un iubit timp de trei ani. Totuşi, nu era suficient. Voiam să mă căsătoresc şi să am o familie. Am trecut printr-o experienţă religioasă care m-a ajutat să abandonez stilul de viaţă homosexual. În cele din urmă, am întâlnit-o pe Jae care mi-a devenit soţie. Nu era de ajuns. Îmi reprimam sentimentele homosexuale. Trebuia să-mi vindec rănile şi să împlinesc anumite nevoi neîmplinite. Am realizat aceasta prin terapie, prin grupurile de sprijin, prin consilieri, prieteni, şi prin credinţă. Astfel, în cele din urmă m-am schimbat şi m-am îndreptat"
Deci homosexualitatea se poate trata. Prin terapie, prin credinta in Dumnezeu. Dumnezeu sa ne aiba in paza sa si sa nu ne inlesneasca drumul in distrugerea societatii traditionale, normale si asa aflata pe marginea abisului.
Postări
