marți, 23 decembrie 2008

Pretul platit...

Cu toate ca la vremea aceea eram destul de mica pentru a realiza ce se intampla, imi amintesc ca stateam cocotata pe divanul bunicii cu ochii mari deschisi si cu gura cascata la vecina care alergase cu sufletul la gura sa ne anunte ca e Revolutie si ca Ceausescu o sa cada... Ea, vecina, era printre fericitii care aveau televizor asezonat cu mileu si bibelou deasupra. In mintea mea de copil se nasteau atunci o multitudine de intrebari. De ce e Revolutie, de ce l-au impuscat pe Ceausescu... De ce au murit tinerii pe strazi... Atat de multe "de ce" -uri, incat m-au ambitionat sa merg la vecina pentru a afla raspuns. M-am asezat comod in fata televizorului si urmaream cu sufletul la gura evenimentele de la Timisoara, de la Bucuresti, si mai apoi din toata tara. Am aflat atunci ca Ceausescu era un dictator si merita sa moara. Pe data de 25 decembrie 1989 a avut loc procesul lui Nicolae Ceausescu si al Elenei Ceausescu, in fata Tribunalului Militar Exceptional.
Capetele de acuzare au fost: Genocid -peste 60.000 de victime; Subminarea puterii de stat prin organizare de actiuni armate impotriva poporului si a puterii de stat; Infractiunea de distrugere a bunurilor obstesti prin distrugerea si avarierea unor cladiri, explozii in oras etc; Subminarea economiei nationale; Incercarea de a fugi din tara pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari, depuse in banci straine. Pentru aceste crime grave impotriva poporului roman si a Romaniei, inculpatii Nicolae Ceausescu si Elena Ceausescu au fost condamnati la moarte si confiscarea averii. Sentinta a ramas definitiva si a fost executata. Pe atunci aveam inocenta sa cred ca revolutia este pe "bune"... Tin minte sclipirile din ochii oamenilor de atunci. Credeau in democratie, vroiau democratie, dar o percepeau eronat...credeau ca va fi numai lapte si miere, iar cainii cu covrigi in coada ii vedeau la tot pasul...
Mii de oameni, dintre care foarte multi tineri au murit in 1989. Asta o stim foarte bine. Dar oare pretul platit de ei nu a fost prea mare? De fapt pentru ce au murit? Pentru bunastarea dictatorilor din ziua de azi; caci poporul, masele de oameni exploatati la maxim in vremea dictatorului Ceausescu, sufera si azi. La fel ca si atunci poporul are ratie. Acum, ca-i democratie, nu mai este impusa printr-un decret comunist; ci, resemnati, fiecare si-a impus propria ratie, pentru a prelungi aceasta agonie care sugestiv poarta numele de "viata".
Agonie si extaz. Saracie si belsug. Cam asa se caracterizeaza Romania de azi. Oameni care-si recicleaza saracia versus personalitati care-si etaleaza luxul. Dar nu asta este scopul postarii mele de azi. Nu mai vreau sa ma enervez...
Ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca Revolutia a fost un "bullshit". Un joc politic pentru care s-a platit pretul suprem...
Din anumite puncte de vedere, comunismul bate democratia. Daca stati sa va ganditi un pic la degradarea umana care se accentueaza pe zi ce trece, cu siguranta imi veti da dreptate. Inainte de 1989 eram saraci pentru ca fura Ceausescu. Acum suntem si mai saraci, pentru ca fura toti. Bineinteles ca nu toti suntem la fel. Nu ii includ in aceeasi oala si pe aceia carora buzunarul le permite satisfacerea unor mofturi precum: creme pentru ten cu praf de aur si caviar; butoni de aur cu cristale swarowski etc etc. Deh, obrazul subtire, cu cheltuiala se tine.
Parerea mea, subiectiva de altfel, este ca Revolutia a fost facuta pentru o clasa de imbogatiti. Degeaba se zbate dl Ion Iliescu sa ne inoculeze noua , astora multi si prosti, ideea ca Revolutia din '89 nu a fost o lovitura de stat. Intra-adevar domnule Iliescu, aveti dreptate cand afirmati ca " cei care au iesit in strada in 1989 si care s-au jertfit nu au facut-o pentru a reveni in viata publica latifundiari sau proprietari de castele si nici pentru a facilita categoriile de imbogatiti, ci pentru a aduce democratia in tara." Tot romanul de atunci dorea o schimbare. Tot romanul de acum doreste o schimbare. Atunci, in 1990, ni se spunea ca in 20 de ani vom reusi sa reformam, sa mergem inainte, dar din pacate mai trebuie sa treaca inca 20 de ani (si sunt indulgenta) ca sa ajungem acolo unde trebuia sa fie Romania astazi.
Din pacate Revolutia nu a favorizat decat un joc politic meschin, evident si care, se pare ca nu se mai sfarseste. Nu pot sa nu il citez aici pe Eminescu : "Alte masti, aceeasi piesa,/ Alte guri, aceeasi gama..."
"Exemplul Romaniei a aratat ca tarile care au trecut la democratie in mod pasnic, pe calea intelegerii, au ajuns mai bine. Chiar cu pretul unui compromis palid", declara Lech Walesa, omul care a zguduit sistemul comunist si a dus la prabusirea acestuia in Polonia si apoi in toata Europa de Est.
Din pacate sistemul comunist nu s-a prabusit in Romania. Cei care pe vremuri erau prieteni ai dictatorilor Ceausescu, sunt acum oameni de vaza ai sistemului democratic roman. Cei care ocupau functii inalte in PCR sunt acum liderii partidelor de la guvernare. Pe romaneste...pupincuristi.
Ion Iliescu si N. Ceausescu
In vacanta la Iasi, 1976. Langa E. Ceausescu, Nina Iliescu, sotia lui I. Iliescu

De astfel de poze si marturii socante sunt pline paginile internetului. Haideti sa ne informam macar. Sa incercam sa deslusim misterul in ciuda eforturilor mai marilor nostri alesi de a musamaliza totul. Asa, pentru sufletul nostru. Si in memoria celor care au murit atunci pentru un tel, pentru noi toti. Haideti sa vedem lumea cu alti ochi, sa nu ne mai bucuram de gogosile cu care ne servesc alesii nostri de ieri, de azi, de maine...

Niciun comentariu: