Dac-as putea da timpul inapoi...

Daca as putea da timpul inapoi...as alege alt drum, unul drept, fara curbe si obstacole. As striga ca din gura de sarpe de fericire, as multumi cerului ca imi pot schimba destinul. Daca as putea... M-am uitat in urma, la filmul vietii mele si am descoperit un suflet bland, amortit de durere, stapanit de nesansa... Am vazut multe in lumea asta; am simtit durere si placere, agonie si extaz, pasiune si dezamagire; am cunoscut chiar si fericirea pe care am tinut-o o clipa in causul palmelor, dar, intr-un moment de neatentie, am scapat-o printre degete. Am crezut in iubire...prea adanc, prea profund. Am avut idealuri si am crezut in ele, odata, candva... acum si lumina soarelui mi se pare apasatoare, deranjanta. Bucuria a devenit tristete, tristetea s-a transformat in dezamagire si nu mai e nimic pentru sufletul meu care ar dori o oaza de bucurie. Oare asta inseamna sa fii FEMEIE? Sa cunosti deceptia, sa versi lacrimi pentru un mare NIMIC, sa incerci sa gasesti raspunsuri la intrebari retorice, sa spui DA cand trebuie sa spui NU, sa ierti cand nici macar nu ti se cere iertare, sa iubesti cand trebuie sa urasti... Poate ca da, pentru ca dupa toate astea inca sunt vie, stiu ce inseamna durerea si inca am sentimente umane, am fost ranita, dar inca am puterea sa zambesc...