Postări
Intr-o postare mai veche caracterizam orasul in care locuiesc ca fiind o urbe mica, cu un singur bulevard...de fitze. Cu doua-trei carciumi mai de doamne ajuta, gazde a pitzipoancelor si smecherilor cu aere vedete. Acum ceva timp preferam linistea de aici haosului din capitala. Acum, as vrea sa ma retrag in munti. E tare greu sa supravietuiesti intr-un oras de provincie. Si nu ma refer la supravietuire din punctul de vedere al procurarii hranei. Ma refer la banal. Nimic nu e nou sub soare. Aceleasi fetze obosite de chinul de a fi in trend. Este la moda iesitul la cafea. Dupa servici, dimineata, in pauzele de masa, in week-enduri, seara, noaptea. Tot timpul. Bisericute bisericute ingramadite la mesele mici, jegarite;de cateva ori pe saptamana. Prieteni vechi (aici toata lumea se cunoaste...), bucurosi ca dezbat pentru a o mia oara aceleasi subiecte care le-au fascinat adolescenta, cultivat maturitatea si probabil le vor alina batranetile. E fascinant sa iti redescoperi rabdarea... Am o prietena cu care de vreo 3-4 ani dezbatem acelasi subiect, in jurul caruia, e adevarat, graviteaza intreaga-i existenta. De fiecare data cand iesim la cafea, de fiecare data cand vorbim la telefon. E obsedant, e enervant. Si ca noi, sunt multi, adica toti. Nu stiu pe cati ii enerveaza. Probabil ca sunt destui cei care gandesc la fel ca mine. Nu stiu. Nu se vede pe fetele lor. Nu fac nimic sa evadeze. Sau poate nu vad eu. Am incercat sa raresc iesirile in lume, dar nu ma pot retrage in cocon atat de repede. Am incercat sa induc discutiile interminabile despre aceleasi subiecte de ani de zile catre probleme ale zilelor noastre, dar mi-am revenit repede...ca nu a prins la public. E dezolant. Nu ai teatru, nu ai cinema, nu ai patinoar, nu ai spectacole. Nu ai nimic. Decat bodegi cu cafea amara. Si un bulevard de fitze. Si cum sa nu-ti vina sa-ti tai venele, sa te zgarii pe fatza, sa-ti bati nevasta acasa sau sa bei pana adormi in fata blocului, spre bucuria furnicilor si a altor artropode.
”Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strazile pline cand ies n-am pereche,
Atat de gratios port inelu-n ureche
Si-atat de-nflorite cravata si vesta.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta.”(Corydon-Radu Stanca)
Eu personal ii multumesc prietenului Google ca ma rapeste din cotidian. Ii urez toate cele bune.
Nu stiu daca voi castiga lupta cu banalul, cu sfidarea vietii. vom vedea. Pana atunci...”sunt cel mai frumos din orasul acesta...”:))
”Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strazile pline cand ies n-am pereche,
Atat de gratios port inelu-n ureche
Si-atat de-nflorite cravata si vesta.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta.”(Corydon-Radu Stanca)
Eu personal ii multumesc prietenului Google ca ma rapeste din cotidian. Ii urez toate cele bune.
Nu stiu daca voi castiga lupta cu banalul, cu sfidarea vietii. vom vedea. Pana atunci...”sunt cel mai frumos din orasul acesta...”:))
4 comentarii:
De curiozitate, in ce oras stai? Sunt cateva (mai multe) orase in care chiar totul devine banal si te plictisesti de moarte dar nici in capitala nu stau lucrurile mai bine. Daca vrei liniste si oameni civilizati....du-te in strainatate, acolo o sa gasesti ce iti doresti.
Liniste si civilizatie este, comparativ cu alte orase mai mari sau cu Bucurestiul. Problema este ca oamenii de aici, tinerii cu studii care promiteau in liceu, reintorsi in oras, s-au plafonat si nu mai realizeaza banalitatea vietii pe care o duc. Locuiesc in Slobozia, Ialomita
Am si eu un prieten acolo si da intr-adevar....asa este ai dreptate. Oricum in bucuresti au inceput sa vina toti de prin sate dastea mici....in curand o sa ne calcam in picioare aici. Daca ramai in locuri dastea limitate din multe pct de vedere nu o sa poti realiza nimic. :(
"Am o prietena cu care de vreo 3-4 ani dezbatem acelasi subiect, in jurul caruia, e adevarat, graviteaza intreaga-i existenta. De fiecare data cand iesim la cafea, de fiecare data cand vorbim la telefon. E obsedant, e enervant. Si ca noi, sunt multi, adica toti. Nu stiu pe cati ii enerveaza. "
Imi pare rau ca mi-am deschis sufletul in fata ta , si ca te-am stresat si enervat . Asta este , am crezut ca daca vorbesc despre boala mea o sa trec mai usor pt problemele mele legate de infertilitate , dar se pare ca sunt condamnata pt asta ..... sa stii ca nu eu mi-am ales asta....
Trimiteți un comentariu